Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
nud ud
surprinsă dezgolită de Vânt,
Ploaia s-a oprit preţ de o clipă,
întorcându-şi brusc privirea umedă, acuzatoare
asupra iscoditorului
din pletele gri se scurg şuvoaie reci, prelungi, continue,
pe umerii perfect rotunzi,
aidoma unor mere coapte-n grabă
de teama gerului ce va să vină,
cotropitor
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")