Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
o nălucire
zvâcnise pe lângă mine fulgerător - o imagine ștearsă
prelungită albastru-n umbra unei păduri fantomatice
aproape uscate
eu nu știam cum să-i zic amintindu-mi-o mai târziu,
către crepuscularele ore insuficient și indecent inversate, nedecantate
atunci când pe sub pleoape, între vise stranii și aievea,
se-ntrepătrund amestecându-se unele-n altele lumile și luminile toate
eu nu știam de câte ori trecuse de atunci la zenit soarele acesta searbăd
și nici dacă orbisem parțial între timp,
și nici dacă mâinile palpau senzitiv ceața
plecate-n căutarea unei formule sacre
scobită-n braille drept în corpul de abur al dimineții
din pardoseala împietrită cu-adevărat a catedralei
se-nalță filiform către cer, străpungând nestăvilit domul translucid,
un pin vechi de o mie ani
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")