Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
paso doble
(eu vin din de acolo de unde timpul
poate să fie sau nu, concomitent)
nisipul se lasă transfigurat blând de mâinile umede, apoase, ale dimineții
sunt și încă nu sunt,
vin și plec,
mai degrabă parcurg parseci străini, fără vreun sens, care nu-s
învăluit ca-ntr-o mantie străvezie de aburii verticali și reci
ai unor revelații aproape imposibile,
aproape improbabile, lipsite de forme precise, clare, evidente;
incertitudine, pe la ferestre sigur tu ești
se desprind fragil de pe dune umbre solide, ample, de păsări marine,
aparent către nicăieri
măcar de-ar fi fost oceanul acesta propriu de altă culoare
nu atât de albastru, nu atât de limpede,
străveziu până-n adâncul sufletului
acolo de unde se răsfrâng în oblice ecouri către suprafață
cântecele cele mai ciudate, melopeele seducătoare, unduitoare
purtate de valuri departe,
către alte maluri de lume, necunoscute
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")