Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
pentru ca se poate, timpul mereu ceva scoate
poezie , erezie, tot e ca sa fie
mintea e o colivie
rima doar o veselie
———————–
/nu e scris de mine, va las sa ghiciti, cine indrazniti, chiar mar bucura daca cineva ar comenta…/
==================
Cainii
acesti caini pazesc o intrare,
acesti caini uriasi din lemne si fiare creati
falci de otel si dintii de cuart,
sunt cainii durerii si-s cainii de hart
ai placerii.
cu priviri blande si reci, ca de gheata
si ghiare din focul sculptat de-un nebun,
sunt cainii uitati in razboi langa tun,
vin voua in trecut si va spun:
acestia sunt cerberi si-s lupi de argint si de lut
in noaptea trecuta in vinete clipe, in noaptea de rut,
ascunzisuri si soapte bogate-n sarut
sa pazeasca.
pazesc o intrarea in raiurile rupte de cult, de pacat
sau poate doar rupte de timpul prezent prefacut
in scantei, in focuri si jocuri de umbre,
sunt cainii privirilor reci, tacute si sumbre.
cum mai latra prelung in pustiu, la luna de aur
si mai urla cu boturi zbarlite si lungi
parca vad trecand inspre mit tarzii nibelungi,
cu inele si coifuri cu coarne daltuite de-un faur…
ard la focul acesta cladit ca un rug de demult
vrajitor inocent si unealta de bine,
simt cum alene se scurg decantari dinspre sine
spre sine…nenascut spre nascut,
zumzet placut de albine regine-n stupine…
inalt catre tine o ruga si-un cant, de pe rug:
ai grija de cainii acestia, ai grija stapane,
ei sunt parte din mine strainul plecat,
sunt nadejdea si paza acestui palat ferecat
pazind cu sarg o comoara si-o taina adanca,
mai adanca decat cea cu sabia-n stanca,
mai adanca decat cea cu pocalul preasfant,
mai adanca decat cea mai adanca…
=======================
nu comentez, dar sa punctez:
ce e dincolo de dincolo , intreaba disci/polu;
un alt/fel de din/colo raspunde cel cu ginduri prof/unde
================
One Response to “pentru ca se poate, timpul mereu ceva scoate”
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")
Bogată imaginea, bine construită, rime plăcute şi rezonante… Din nou mulţumim!