Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
peregrin
încă nu a trecut desăvârșită vremea în care îmi era carnea
pusă zălog negustorilor parșivi de rut
apoi, ea, carnea-mi mai este încă oferită hrană pe degeaba leilor
prin iarmaroacele clandestine ale firii și ale necugetatelor fapte,
ale tinereților fără batrânețe și ale nebuniilor toate
cine mai poate să știe, cui oare-i mai pasă,
îi mai pasă cuiva?
și oare ce nesăbuit ar mai sta pe degete și-n gânduri neisprăvite,
nestăpânite și nepieptănate toate acestea să le socoate
când afară-i așa de târziu și-mi sunt uneori eu, mie, așa de departe
așa de departe încât numai gândul mai poate face cale-ntoarsă
preț de încă o inexistență sau poate preț de-o nevinovăție
ispășită de bunăvoie printr-o emoție fibrilantă, mistuitoare,
transformată subit într-o veritabilă și eliberatoare penitență
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")