Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
(primavara asta, poete)
se dedica lui Nukarumi
e ceva in primavara asta, poete
dar nu stim de-s pahare, rasete, de-s curve bete
sau de-i post, rugaciune ori singuratati ascete
trecem prin holburi si pacle incerte
si toate ne par vai cu flori si albine si chiot de fete
trecem prin siruri de oameni si tipam unii la altii
iar in gand ne raman muntii, inaltii
nu stim ce sa facem; confuzi, spunem vorbe de-amor
si nu stim de mintim, totul-i un nor
uitam de noi un moment, apoi inima-ngheata:
am platit luna asta rata la viata?
de-atata polen in aer ne pare
ca tragem in piept aur topit - pieptul ne doare
miresme-n caderi, miresme-urcatoare
flori de cires din valtoare-n valtoare ne transporta
din transcendent in prezent sau invers - importa?
imi vine sa strig: e multa toamna aici si e moarte,
nu va lasati inselati, maine fructele-s coapte…
dar la urma urmei, poete
noi doar trecem prin primavara asta si nu stim:
sunt pahare, sunt singuratati ascete?
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")