Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
(prin pustiul de jad)
Mergeam prin pustiul de jad
cu o aripă şi-un ciot
mai împingându-mă cu ciotul când mi se împotmolea aripa,
mai dând zadarnic din aripă când mi se împotmolea ciotul…
Mergeam prin pustiul de jad
cu chipul de monstru care-mi mai rămăsese,
târându-mă cu băşicile suculente
după lumina care mă arsese
vertical mă arsese, mă arsese.
Mergeam prin pustiul de jad
cu băşicile cicatrizate
şi prefăcute în cenuşă vulcanică;
din desaga ruptă merindea-cenuşă
curgea prin pustiul de jad, curgea
cenusă
Mergeam prin pustiul de jad
bătând din aripa mea de cenuşă,
când deodată am văzut alergând
o făptură de flăcări, cu coamă de flăcări
cu coadă şi labe de flăcări -
da, un leu de flăcări gonind era, un leu de flăcări.
- Leule de Foc! - i-am strigat. Slavă ţie! Mărire!
Tu care eşti Flacără în pustiul de jad,
mănâncă-mă, Leule de Foc,
Fie-ţi milă, Mărite-Leule, mănâncă-mă!
El s-a oprit. El s-a întors spre mine.
Ochii lui erau o splendoare de flăcări.
Mi-a vorbit în cuvinte de flăcări:
- Cum să te mănânc eu, Leul de Foc,
când tu însuţi eşti cenuşă? - mi-a zis,
- Leii de Foc nu mănâncă cenuşă!
şi întorcându-şi coama de flăcări,
plecă într-o goană de flăcări,
în pustiul de jad plecă
într-o pustietoare goană de flăcări.
Cineva mergea prin pustiul de jad…
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")