Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
reflux
marea înghețase potroacă la țărm
înțepenindu-și alb colții în etrave
și-n copastiile costelive din lemn de pin
ale unor barcazuri lăsate de izbeliște
poate pentru totdeauna
scăpărat în amnare de țurțuri
împietrite de-o Meduză tristă în alhambrice arabescuri,
gerul jilav înfiera fără scrupule palmele goale
și fața rămasă descoperită,
înroșindu-le neintenționat
printre degete strecuram
cochilii albicioase de foste scoici,
nisip ud și vreo două-trei aduceri aminte
ale căror dâre șovăitoare
șerpuiau efemeric în urmă pe plaja pustie
până la primul val
doar țipătul disperat al unor pescăruși
ascuțea oțelos îndepărtările
mânjite inconsistent
cu nuanțele unui apus violet și convulsiv,
scrijelind dincolo de pleoape
pasteluri emoționale incomplete
era încă iarnă, iar ziua își apropia fără noimă
pavăza opacă de întuneric
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")