Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
re/marc/abil
este dificil sa poti pastra in parte imaginea intregului
este greu sa ramina in clipa umbra timpului ce a cladit realul
cum ar putea atingerea sa opreasca stingerea?
in ani trecuti, ancestrali ca biografie, se putea sa fie
o stare, o calatorie, in lumi si tari, in cautari si zari…
cum sa spun in putin, ce se poate sa fie plin?
cit se poate intelege ca propria alegere aduce bucurie sau chin?
cind un spin se ridica in inaltul gindului devine su/spin
pina la el, invitatie la senzatie:
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")