Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
retrospectiva cosmografie
nu copacul există-n mintea mea
nici praful, nici cicadele ce sfârâie profund diurn
din pinii verzi sau din plopii foşnind a vremelnicie
nici măcar stelele cerului de vară
ori vântul adiind frugal prin frunzele de pretutindeni
eu sunt infinitezimal compus, secvențial reîmbinat
refăcut din ființarea frustă și vie a fiecăruia
reflectată obscur, de-a dreptul opac
de o realitate puțin prea abstractă
lumina stinsă mai demult a unui ochi dispărut
pleoapele sale arse, tumefiate, calcifiate, parțial calcinate
îmi învelesc matern secundele de infinitate perenă
iluzoriul însuși își aruncă plasa în această mare cu pești
eu deliberat cad pradă în mrejele sale perfide
urmându-mi scrierea cu mine, dinspre mine
aparent către destinații îndepărtate și necunoscute
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")