Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
rinoceriada
(glumiță stupidă cu rinoceri)
aș fi plecat la polul nord
să-ndes zăpadă albă-n cord
și apoi la polul sud m-am dus
să spun ce nu aveam de spus
dintr-o tăcere mare, albă
să-mi fac mărgele, bani și salbă
din flori de gheață și de ger
eu călăreț, el rinocer
eu mai târziu, ea mai devreme
rostind poeme vagi prin semne
răsfrânte către mine-n gând
nu până unde, până când
apoi am fost să bem culori
aprinse-n fulgere de nori
amestecate-n ploi virgine
nu până când, de către cine
am înălțat un zmeu de sfoară
iar ochii au inceput să doară
de cât de-naltă era clipa
de mare cât era aripa
de cât de albastru era cerul
apare iarăși rinocerul
cu al lui corn măreț, feroce
ce-ți lasă versul fără voce
și-ți lasă fuga iute-n urmă
el nefiind unul, ci o turmă
și ochii fără de mirare
căci nu pe cine, ci pe care
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")