Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
Schimbarea la faţă (formularea nerostirii)
schiimbarea la faţă : (formularea nerostirii)
hai să uităm mai încet
adormind cu soarele în apus
singurătatea cu umerii grei
nu mai are nimic de spus
un fum se ridică din cătun
muntele coboară în vale
vremurile uită ce spun
nu mai cresc paşii în cale
ochii se ofilesc în necuvinte
nimeni n-o să mă cheme
uitarea ne ţine minte
în necitite poeme…
m-aş opri înainte de final
să nu ajung la găsire
totul pare atît de banal
timpul se opreşte în cimitire
se nasc deja gînduri postume
cu rădăcini în aer nepămîntesc
unde să găsesc altă lume
în care ce vreau să mai cresc?
să fii piatră în loc de cuvînt
în acest veşnic tîrziu
cînd nu mai e loc pe pămînt
oricît aş vrea să mai fiu…
nu e tristeţe, nici suferinţă
e doar ceva care doare
un fel de veşnică neputinţă
cînd totul e o schimbare
dar nu ştiu cum se înşeală cu toţii
uitarea e cea care tot ne mai toacă
chiar şi cei care fură, chiar hoţii
speră zadarnic fără pedeapsă să treacă
preţul a fost de la începuturi plătit
dar nu a fost păstrat pînă azi
răspunsul de toţi va fi găsit
atunci cînd vine vremea să cazi…
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")