Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
Scurt
Mai scurt de atât nu se poate,
ar fi prea scurt, ar fi aproape nimic
iar strada asta unică este destinată desculţilor.
Nu se aud paşii silenţioşi, moi,
tălpile goale aşezate discret, unidirecţional,
pe asfaltul fierbinte, urât mirositor, a gudron.
Şi ce dacă te frig tălpile.
Şi ce dacă băşicile diforme sunt pline de apă,
gata să plesnească.
Şi ce dacă.
De aici nu te mai poţi întoarce
pentru că, logic, au dispărut urmele către înapoi.
Nu există decât un indicator strâmb
pe care scrie cu litere invizibile, de-o şchioapă:
La revedere, nu!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")