Seminţe…

semne la gura sobei (catre Nukarumi)

prietene, depesa ta
am gasit-o pe o masa uscata, de brad,
alaturi de cateva gutui mucegaite
si creioane fara varf
in adapostul asta ascuns din padure
in care nu m-am mai intors de multa vreme…

dezvrajit de orice cuvinte
o vreme m-am rugat sa am muzica,
dar n-am auzit decat vantul cantand
sterile capricii ale prafului, pietrelor
aidoma sufletului meu…
si am mers, prietene. n-am alergat, am mers, pur si simplu…
am mancat pastravi cruzi
dibuiti pe la lespezi
si nefripti poate de lene,
oua de prepelita, diverse laptuci
si nici de la carnea de sarpe in laturi nu m-am dat

citesc si randurile tale
decoleaza in aerul rece, infasurat in ghemotoace de panza de
paianjen, al cabanei,
pline de pasari, de ceruri si de mari
unde esti, prietene,
sa-mi spui ca sufletul se poate intrupa in cuvant
ba mai mult, ca el exista?…

voi aprinde totusi focul la soba mica, de fier
si voi vari vreo doua vreascuri
sa-mi mai incalzelsc oasele patrunse de frig
viata mea…e asemeni
somnilor batrani plutind lent pe fundul unui fluviu
a carui adancimi eu insumi
nu le cunosc

poezia si fapta nu incap in aceeasi oala
voi pune totusi de o fiertura din carnea uscata
din sac
si ceapa degerata din colt,
ca sa pot citi mai pe indelete de unde am ramas

necuratata, soba scoate fum pe la incheiturile ruginite ale
burlanului…

da, versul meu tace, caci eu insumi tac
acaparat de iutenia lucrurilor in desfasurare
numita realitate, cu alte cuvinte…vis
caci da, sunt ascuns printre prefacerile unor vise stranii,
precum spui
iar visele sunt visate de somni
in somnul lor cel mare numit fluviu, precum spuneam…

versul meu…
versul se scrie doar in jarul sau in cenusa mocnita
nicidecum in foc, nicidecum in cenusa
ce puteam sa zic din foc decat urlet?
ce pot sa spun din cenusa decat vant?…

dar astea au poate o importanta mult prea mica
tu oi fi bine, prietene? oi fi flamand sau nedormit?
sau poate in strengara viata de caine
adulmeci neschimbat, ca-n tinereti,
vreo pitulice zbughind-o din miristi
sau sageata urmarind-o
in libertatea fie ea si numai in gand

ah, e dulce-amara fiertura
dar e buna. ceva materie organica
pe un ger ca asta nu strica
ar fi fost bun un sake, dar nu stiu oricum sa beau singur
poate cand ne-om intalni…
chiar si in aceasta coliba darapanata
de pe muntele Fuji
unde sangerarile toate
(de care vorbea un haijin mai tarziu)
doar cu o ceasca de sake
ni se vor vindeca

as vrea sa-ti scriu, dar creioanele-mi sunt stirbe -
dupa cum stii
voi sapa cateva insemne samanice
in peretele de la miaza-noapte
si vei sti c-am trecut