Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
setea
(cimilitură din cuvinte reciclate)
îmi era o sete nebună de oră
de-o secundă sau două, de-o doină, de-o horă
de vinul rece şi sec de pelin
amar de venin
de cerul senin
de destin scrijelit din rune nedesluşite încă în pietre
spun clar, răspicat
de timp dor mi-era
mi-era sete
îmi era o sete sălbatică înfiptă în pântec
de deochi desprins de blestem din descântec
şi de-o vrajă ruptă-n şapte de vorbe
mi-era o sete cumplită de ciorbe
dimineţile îmi zvâcneau prin vene
crâncen mahmure
prea clare, prea strâmte, prea aspre
de-a dreptul obscure
dezlegate-mi erau în acrele borşuri de peşte
tâmplele strânse cu forţă de-ntuneric în cleşte
lumina-mi era scăpărată scântei în amnare
orbitele răscoapte-n râsfrângeri de mare
sculptate-n nisipuri fierbinţi răstignite la soare
eram orb, pretutindeni pustiuri şi colb
era alb peste tot şi-aproape în toate
mi-era o sete sordidă, viscerală de-o noapte
de-o lună plină, obscenă şi nouă
numai de una
transformată de veghe în două
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")