Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
sevraj
gerul își ascuțea de marginea sticloasă, înaltă și întunecată a cerului sabia
iar aproape devenise atât de relativ încât orice încercare
de a-ți atinge fie și în treacăt ochii, mâinile de piatră
sau arcuirea obraznică a buzelor
eșua lamentabil la malul unei mări imaginare
aidoma corăbiilor sortite de la început călătoriilor fără destinații
și naufragiului definitiv pe stâncile fatalității implacabile
cuvintele înghețate în țurțuri ascuțiți îmi străpungeau obrajii
spărgându-se-n cioburi minuscule de cristal de caldarâm
așa încât, tot ceea ce ar fi trebuit vreodată spus
se transforma subit în muzica translucidă
reverberată-n eterul pur de banale bucăți de gheață sfărâmate
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")