Seminţe…

sincroni/zare

in orizontul nostru intra doar ceea ce el cuprinde; imaginind o cimpie cu noi mergind pe ea, cercul orizontului este prezent si limitat de realitatea plana; exista o solutie simpla pentru a intro/duce in orizontul nostru realitati noi: sa ne deplasam, sa ne miscam, sa exploram deci sa a/ducem;

nu stiu citi mai simt, reusesc sau gasesc timp sa realizeze cite ‘coincidente’ sau adunat pentru tot ce sa intimplat, se petrece si trece; echilibre extreme, sanse unice, intersectii si suprapuneri, planuri si lanuri de intimplari, carari, zari care se impletesc pina cind cresc in ceea ce noi numim prezent; faptul ca acum pot tasta niste litere, ca cineva le va citi cindva, ca se naste un ecou din nou si el poate provoca undeva un clic, o schimbare, se datoreaza intregului, la care insa uite ca se mai poate adauga ceva;

nimic nu se pierde, totul se trans/forma; dar nu exista nici o norma; impartirea se face pentru a usura intelegerea (in domenii de cunoastere, in senzatii orientate, in reactii separate, organe specializate etc); ceea ce ma mira, uimeste, trezeste, ca toate par sa urmeze un scop, un plan, o finalitate, ca o proiectie a carei imagine completa inca ne lipseste;

pentru ca si noi facem parte din ea;

Einstein spunea: Coincidence is God’s way of remaining anonymous.

ael, buzau, aprilie 2008