Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
timp în vârful subţire al peniţei(dialoguri cu imanentul)
..apoi a venit primăvara,
apele au curs din nou dezgheţate
către limanul lor necunoscut
mă întrebai deunăzi
cât mai este până mâine,
cât mai este până departe, deosebit de cândva,
diferit de când şi de unde
răsărise deja luna de-un ceas
iar cerul s-ar fi luminat timid
cuprins de alean, de întunericul imberb, indecis,
alburiu-albăstriu
sunetele ascunse limpezeau aerul dur
şi-şi perindau înţelesurile stranii
printre copacii înlănţuiţi strâns de rădăcinile mâini,
printre pietre,
printre alte păsări nocturne albe şi gri
sculptate-n zboruri fragile, disolute
n-am ştiut atunci a-ţi răspunde,
dar ştiu acum că astăzi ar fi fost ieri mâine,
un timp cu semne adâncite în nervurile palmelor
ca nişte răni superficiale, cicatrizate insuficient
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")