Seminţe…

strălucind ca un diamant printre safire, rubine, turcoaze
și alte nestemate sclipitoare, stele-n ceruri nenumărate
o sferă intensă, uriașă, de lumină arzătoare
mă străbate pe de-a-ntregul, sfâșietor
trece caustic prin umori, prin și printre oasele-mi goale
ca ale legendarelor păsări dodo
cele dispărute acum câteva mii de ani, și prin splină
știi tu oare ce timp delicat și ce liniștire deplină
aș fi dorit eu din vârtejuri cumplite și furii nebune
să mă răpească dintr-o dată, de-a pururi
și-n mările calde legănare de valuri albastre
să aștept fremătând, iar ele-ntr-o vreme decentă
călduțe și-mpodobite festiv de lumină pe vârfuri, să-mi vină
un tremur feroce, frenetic, fanatic, fantastic
prin venele seci și bătrâne îmi umblă de-o vreme
strig nevăzut în reverberări vibratile, profunde și mute,
sunt eu, sunt doar eu mutilat de secunde fecunde
mă cunoști preț de-un infern, te rog, te implor, nu te ascunde
cântece de sorginte marină răsună-n stâncile aspre și oarbe
nisipuri flămânde scrâșnesc sub impresii târzii și nătânge
te temi că nimicul până la urmă se va așterne-n uitare
mișcătoare dune anonime spălate la țărmuri de mare
capul gingaș, cubicoidal, îți prinzi între palmele fine
pornind într-o toamnă târzie a jeli sfâșietor și a plânge
ecou înfiorat de nesfârșire, reverberat din petalele
unor flori de aer nevăzute de tâmple începe a te strânge
universuri imaginare se răsfrâng în frunze uscate de sicomori
și-n carnea vie, atât de vie a unui ulm