Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
un vierme in vreme (sau gulia uni/vers/ala)
in urma insistentelor nume/r/oase, a noptilor trezite de amintiri nepu/trezite, am scos din g/aura co/s/mica o gulie purtatoare de filozofie prin ce in ea poate sa fie, cu posibilitate de crestere metaforica in orice interpretare euforica, avind si culoare ironica, altfel nu devine …tonica; nu am ce sa mai adaug doar ca merita sa fie adunata, data, pastrata…
————————————————–
Într-o gulie
Într-o gulie răzleţită,
un viermuşor frivol şi surmenat
vorbea cu altul mai bătrân şi mai umblat.
– Măi nene,
îi spunea băiatul,
simţind un vag fior de moarte,
ia spune,
oare să mai fie
acolo… undeva… departe…
şi altceva… decât gulie?
La care cel bătrân stătu,
gândi o vreme
şi răspunse:
– Nu.
Ce ţi-a venit?
De când eşti tu, copil netot,
ai dat cumva de lumi secrete?
Gulie peste tot băiete!
Doar rupem dumicatu-n bot,
şi-l mestecăm pe îndelete…
Şi asta-i tot.
Iar clipele-au zburat şirete.
Şi viermişorul cel frivol
muşcă odată mai cu sete
şi, nu ştiu cum… dădu în gol…
– Ce-ai asta?
Ce peisaj ciudat?
Nu poate fi adevărat!
Altfel bătrânul mi-ar fi spus!
Eu merg ´nainte!
şi s-a dus…
Dar, vai, deodată bietul ţânc
alunecă-n derivă: plici!
Şi braţe negre de furnici
l-au dus ca pradă în adânc.
Costache Ioanid
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")