Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
urmează stația timpuri noi
refuz să cred că m-ai trădat
că-n rând te-ai aliat cu monștrii
refuz să înțeleg, de fapt, că ai plecat
la braț cu îngălații și cu proștii
ce-a fost în mintea ta-i mister
de nepătruns așa cum sunt planete
cu miez incandescent de fier
ascuns profund sub fusta unei fete
nu-mi vine a crede că te-ai dat
pe-un ciuf brunet umflat în spume
cu mușchi proeminenți, un retardat
respins frecvent la “Steaua fără nume”
de capul tău gingaș s-au prins
vreo două, trei povești cu poleială
era cam frig afară și-un brad nins
butaforie îmbrăcată ieftin în spoială
acum nu poți decât să prețuiești supliciul
surprinsă vag de lucruri fără consistență
să simți pe piele cât de dulce-i biciul
necondamnaților pe veci la penitență
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")