Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
vara spartă-n retine
palide, luminile aproape stinse ale orașului de sub nori
replicau umbrele-n mintea singurului trecător disponibil
ceasurile bolnave forțau apartenențe la această orgie
extrasă de necesitate dintr-un timp vechi, putred de vechi
cu-n iz inconfundabil de mucegai umil și pătrunzător
instalat pentru totdeauna în pereții dărăpănați ai caselor
ce străjuiau drumul incoerent către orișiunde
aproape că nu mai conta distanța enormă până la tine
ne despărțeau oricum secole, parseci fragmentați,
paralele unidirecționale, incredibil de fragile
definiții potrivnice consensului vremelnic, lumi neîntregi,
luni amare de fiere și sare, străine, venin-viperine, alvalcaldine
tu-mi spuneai cu voce suavă, nu-ți face griji, chiar nu ai avea de ce
eu voi veghea imediat deasupra ta, asemenea unei platoșe extradure
tu să-mi fii doar oțelul premergător creației indisolubile
diamantul frenetic atomizat în praful primordial devenit din nimic
iar eu credeam totul cuprins de frenezia crinilor abia deschiși
și de aroma pătrunzătoare răspândită de amurg pretutindeni
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")