Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
zbor, cosmos, dor, cer, nor, gind in os
Extreme Base Jumping in Wingsuits
cuvintele nu vor putea niciodata sa exprime simtirea;
ma mira ca nu se intrerupe uimirea
de aceea poate se intrupeaza
dar nu in unul, sau doi, sau trei, … in citi vrei
oare se poate face tot ce se viseaza?
dupa ce am fost cu telescopul hublle in cosmos, am vazut gauri negre si materii intunecate (era doar o emisiune la geografic, sa nu se creada altceva…), dupa ce am fost pe marte cu niste roboti (evident cu roti) ce se plimba de 5 ani (se credea ca vor rezista doar trei luni) si inca mai rezista, dupa ce hidrogenul dublat cu oxigen amestecat lam cutreierat (deci am inotat) inca respiram (cu o mica greutate ce imi aduce aminte ca aerul este viu ca si apa) si nu stiu cum la zbor ma gindeam;
din gaurile albe ale sincronicitatii (daca se doreste altfel se numeste: gravitatie informationala) a pornit iar mirarea, cind prin ecranul cit oceanul al netului (cu atitea picaturi de informatie accesibile intro ploaie infinita, acida daca esti neatent, binefacatoare de esti fiinta ginditoare) a sarit spre mine cel mai vechi vis al omului: zborul;
periculos, nebunesc, dar frumos; doresc sa simta oricine fiorul pe care il da zborul (chiar numai imaginat)
de ad/mirat:
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")