Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
zece jumate post meridian
vântul își făcuse culcuș peste iarnă-n mine
liniștea mă părăsise de-o vreme cu desăvârșire
iar somnu-mi ocolea-ntr-una ferestrele
de parcă aș fi greșit cu ceva, orișicui
eu mă știam milostiv, harnic și curat
ofeream adăpost înăuntrul meu aproape tuturor
în clipele strașnice ale pribegiilor intempestive
uragane-ntregi îmi dăduseră târcoale-nspre dimineață
atunci când porumbeii îndepărtatei sălbăticii de-azur
își uguiau dragostea-n ramuri abia înmugurite de plop
visul înregistra neobosit pe retină tangajele deznădejdii
ritmurile ei sacre răsfrânte-n secunde fruste de adevăr
și-ntr-o mare transparentă de stupoare paraplegică
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")